“Viața e vis” de Măniuțiu – cronică teatru

Viața e vis, după Calderon de la Barca, s-a jucat recent în București în cadrul Festivalului Național de Teatru. Piesa este produsă de Teatrul Național din Timișoara și este regizată de Mihai Măniuțiu. Trebuie să precizez de la început, pentru cei care vor să vadă piesa asta, că este în versuri.

Am ajuns la Viața e vis fără să știu mare lucru despre piesă, gândindu-mă că dacă este în cadrul FNT trebuie să fie bună. M-am înșelat, piesa este recitată cu emfază, decorurile sunt prea moderne pentru o piesă de la 1630, iar actorii, deși se străduiesc, nu reușesc să mențină interesul spectatorilor. Am văzut în jurul meu mai multe persoane care stăteau cu ochii închiși, poate nu suportau decorurile sau preferau să asculte versurile fără să-i mai vadă pe actori. Oricum, este greu să îți dai seama despre ce e vorba în piesă dacă nu citești înainte despre ea, eu nu citisem și nu am înțeles mare lucru.

În piesă este vorba despre un prinț, Segismundo (Marian Râlea) care este încarcerat de la naștere de propriul lui tată, Regele Basilio, după ce aflase de la un oracol că fiul lui va fi o bestie. Cuprins de remușcări, după mulți ani, regele își aduce fiul la palat, sub influența narcoticelor, spunându-i că viața în cușcă a fost un vis. Segismundo nu se poartă tocmai bine, reușește să omoare mai mulți servitori și este încarcerat din nou. Poporul află de existența lui Segismundo, acesta este eliberat și pus pe tron. La final, confuz după atâtea narcotice, Segismundo își dă seama că viața e de fapt un vis și filosofează pe marginea acestui subiect.

Decorurile sunt reprezentate de o cușcă, un fel de instalație din metal, ca pentru concerte, niște plasme pe pereți și niște mese chirurgicale. Așa cum ne-a obișnuit, Măniuțiu are și un personaj colectiv, slujitorii – femei îmbrăcate în alb și machiate cu alb, care au aceleași gesturi și fac aceleași lucruri. Probabil că Măniuțiu a folosit tot felul de simboluri, metafore pentru a ajunge la profunzimea cerută de piesă, însă a iesit ceva abstract, rece și haotic.

Nu trebuie să mai spun că aplauzele de la final au fost anemice, iar pe fețele spectatorilor se citea dezamăgirea. Mai ales pe fețele celor care și plătiseră să vadă piesa.

Distribuţia spectacolului: Marian Râlea, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Alina Ilea, Valentin Ivanciuc, Călin Stanciu jr., Colin Buzoianu, Marius Lupoianu, Sabina Bijan, Andrea Tokai, Mălina Manovici, Daniela Bostan, Ana-Maria Pandele, Alina Chelba, Corina Dohanici, Cristina König, Ana-Maria Cizler, Nicolae Pârvulescu şi studenţii Victoria Rusu, Mihaela Tomceanu, Adriana Sâncrăian, Anca Rădulea, Mădălina Toderaş, Richard Haldik, Ionuţ Iova, Flavius Retea şi Ştefan Roman (departamentul Actorie al Facultăţii de Muzică şi Teatru din cadrul Universităţii de Vest).

Decorul şi costumele sunt realizate de scenograful Adrian Damian, iar Lucian Moga semnează light design-ul.

Despre Pedro Calderon de la Barca găsiți aici.

Nota 6/10

Taguri:, , ,

6 / 10

06.11.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.