“Un tramvai numit Dorință” la Unteatru: în sfârșit, o piesă foarte bună

După ce în ultima vreme am văzut numai piese slabe, exceptând-o pe aia cu Marius Manole și Bălănescu de la ArcCuB care a fost ok, am nimerit, în sfârșit și la o piesă foarte bună, Un tramvai numit Dorință, la Unteatru, o piesă în care toți actorii pun multă pasiune, regia este perfectă, iar rezultatul este impresionant.

Nu vă lăsați înșelati de ușa de la intrare a teatrului pe care stă scrijelit neglijent Unteatru și nici de peretii teatrului care par că stau să cadă, piesele de la Unteatru sunt printre cele mai bune și n-o să plecați dezamăgiți de aici. Plus că prețul biletului e rezonabil, 20 de lei.

Și, deși mă repet, o s-o mai zic o dată, “Un tramvai numit Dorință” este una dintre cele mai bune piese de teatru pe care le-am văzut și nu exagerez deloc. Cred că doar “Inimă de câine”, “Avalanșa” și “Moartea unui comis voiajor” m-au mai impresionat așa. Toți actorii joacă foarte natural și nu există niciun moment în care să îți lase senzația că nu au chef să joace, că sunt plictisiți, că nu au imaginație sau că sunt falși, asa cum se întâmplă pe la multe piese.

Pentru cei care nu au văzut filmul și nici nu au citit piesa lui Tennessee Williams, în “Un tramvai numit Dorință” este vorba despre vizita prelungită pe care o face Blanche la sora ei Stella (Nicoleta Lefter) și problemele care apar cu soțul polonez al Stellei, Stanley, un individ bețiv și bădăran, care devine foarte deranjat de prezența lui Blanche în casa lor mică. Piesa este mai ales despre Blanche (Mihaela Trofimov), o fostă profesoară de engleză, nevoită să își dea demisia după ce s-a descoperit că avea o relație amoroasă cu un tânăr de 17 ani. Deprimată și cu psihicul la pământ, Blanche speră să se regăsească într-o nouă relație. Cel în care își pune toate speranțele revenirii la o viață normală este Mitch (Richard Bovnoczki), prietenul de poker al lui Stanley. Personajul Stanley este interpretat de Liviu Pintileasa.

Nicoleta Lefter este surprinzătoare prin naturalețe, rar am văzut pe cineva să joace atât de firesc, Mihaela Trofimov reușește să treacă prin toate stările personajului ei și să transmită publicului fragilitatea si sensibilitatea lui Blanche, Richard Bovnoczki este foarte expresiv, mai ales prin mimica si pozitia corpului, iar Liviu Pintileasa își construiește bine personajul ca pe un om simplu, needucat și mitocan.

Piesa are multă tensiune, dar și câteva momente de umor, iar decorurile sunt perfecte pentru a sugera o casă mică. De altfel, spațiul de la Unteatru este foarte îngust și este nevoie de o adevărată măiestrie scenografică pentru decoruri. Pentru “Un tramvai numit Dorință”, scenograful Vladimir Turturică a optat pentru o scenă rotativă, așa că fiecare spectator din sală va vedea camera din mai multe perspective, dat fiind că scena se rotește de vreo 3 ori în câteva momente cheie ale piesei.

Sala are 50 de locuri, care sunt suficient de bine așezate în jurul scenei ca să ofere vizibilitate bună oricărui spectator.

Piesa a fost regizată de Andrei și Andreea Grosu.

Poza este de pe site-ul lor, unteatru.ro.

Nota 10/10

Taguri:, , , , , , , , ,

10 / 10

28.03.2013 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.