Tatăl, de Strindberg, o piesă bună, regizată prost

Regizată de Cătălina Buzoianu și pusă în scenă la Bulandra, sala Izvor, piesa Tatăl se joacă din 2004, însă fără cine știe ce succes în ultimii ani. Sala pe jumătate goală ar trebui să le spună celor de la Bulandra că e cazul să scoată această piesă și să lase loc pentru altele.

Piesa spune povestea unui tată, pasionat de știință, prins într-o familie nepotrivită: o nevastă care îl detestă atunci când este bărbat, o soacră pasionată de spiritism și o fiică pe care nu o simte de partea lui.

Povestea se concentrează în jurul dramei tatălui, interpretat de Virgil Ogășanu, care încearcă să își trimită fata la studii, fara succes însă, nevasta (Valeria Ogășanu) nu face decât să îi provoace îndoieli asupra paternității.

Este o piesă bună, regizată extrem de prost, cu multe clișee, un umor slab și foarte puțină imaginație. Cătălina Buzoianu nu face decât să transforme piesa într-un circ al fantomelor.

Piesa nu te prinde deloc, actorii care se plimbă prin sală nu fac decât să creeze haos și să îi deconecteze în permanență pe spectatori de la piesă.

Decorurile sunt anoste și reci, iar costumele sunt cenușii și urâte. Nu am înțeles de ce piesa nu s-a putut monta la un mod clasic, textul cerea o asemenea montare, mai ales că acțiunea se petrece pe la 1890. Nu mi se pare inspirat să pui niște costume SF într-o piesă victoriană.

Sursa poză: bulandra.ro

Notă 5/10

Taguri:, ,

5 / 10

23.02.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.