“Oblomov” la Bulandra – cronică teatru

Dacă vă plac montările clasice, nu ratați Oblomov, una dintre cele mai bune piese care se joacă la Bulandra, cu Mihai Constantin (Ionică din Liceenii), în rolul principal. Jumătate din piesă, Oblomov stă în pat, vorbind înfundat dintre cearceafuri despre inutilitatea activităților petrecute afară din casă și despre grijile lui: faptul că trebuie să se mute și banii de la moșie, care sosesc din ce în ce mai puțini.

Pentru cei care nu au citit cartea, Oblomov este un personaj din cartea cu același nume scrisă pe la 1850 de Ivan Goncearov, despre un tânăr de 30 și ceva de ani, extrem de leneș, care stă mai toată ziua în pat, îngrijit de sluga lui, Zahar. Încercările prietenilor de a-l scoate în lume sunt sortite eșecului, viața pentru Oblomov fiind mult mai confortabilă din vârful patului. În momentul în care prietenul lui, neamțul Andrei Stolz, îl duce într-o vizită și i-o prezintă pe Olga (Ana Maria Moldovan), o persoană plină de energie, Oblomov se îndrăgostește nebunește. Întâlnirile cu Olga pe un deal, într-o pădurice, ajung însă să-l epuizeze rapid.

Dat afară din casă de proprietar și mutat aproape cu forța de un așa-zis prieten la o periferie, în chirie, Oblomov începe să cam rărească întâlnirile cu Olga, preferând traiul trândav și îndestulat din noua lui locuință, unde are parte de mâncăruri alese, gătite de proprietara casei, o femeie simplă, Agafia Matveevna, de care de altfel se și îndrăgostește.

Mihai Constantin are rolul cel mai greu, dar și cel mai reușit din piesă. El trece printr-un registru variat de trăiri și emoții: în patul lui, el este copleșit de griji, angoasat, plin de iubire, mulțumit și, mai ales, plin de lene. Un alt personaj foarte reușit este Tarantiev, interpretat de Șerban Cellea. El reușește să ne transmită lăcomia personajului său, care, sub masca prieteniei, îl fură pe Oblomov din toate părțile.

Decorurile pentru piesă au fost realizate de Dragoș Buhagiar, care în prima parte a realizat un fel de interior de casă boierească, lăsat în paragină, așa cum de altfel era și în carte. Sluga lui Oblomov nu prea făcea mare lucru în casă. În partea a doua, scaunele și mesele au fost acoperite cu fețe de masă și mileuri albe, sugerând curățenia din casa Agafiei Matveevna. Ce nu mi-a plăcut este că prima întâlnire dintre Oblomov și Olga a fost plasată undeva în fundul scenei, în partea dreaptă, fiind vizibilă doar de spectatorii care stăteau în partea stângă a sălii sau în centrul ei. Eu fiind în partea dreaptă nu am văzut nimic și a fost destul de enervant.

Ce nu mi-a mai plăcut: pentru a sugera energia Olgăi, regizorul a pus-o într-o scenă pe Olga pe o bicicletă, însă nu a reușit să transmită spectatorilor felul de a fi al Olgăi și oboseala lui Oblomov după întâlnirile cu aceasta.

Un alt minus al piesei: actorul care l-a interpretat pe Zahar, Constantin Dinulescu în vârstă de 75 de ani, este totuși prea bătrân pentru acest rol, deși l-a interpretat destul de bine. Din câte am rămas eu cu impresia din carte, Zahar era destul de sprinten și șmecher, trândav într-un fel diferit de Oblomov. In piesă, Zahar e un fel de Oblomov, stă și el toată ziua în pat, iar când se urcă în patul lui, pe o scară, le dă ceva emoții spectatorilor.

Muzica a fost și ea prea stridentă în câteva momente din piesă, de exemplu la prima intrare în scenă a lui Stolz, interpretat de Mihai Verbiţchi, care parcă era și el prea bătrân pentru tânărul neamț din roman, muzica a fost dată extrem de tare și a acoperit replicile.

Cu toate astea, piesa are o regie atentă, decorurile sunt potrivite cu fiecare scenă, și mai ales, nu este nicio secundă plictisitoare, deși are 4 ore. Este posibil ca pentru cei care nu au citit cartea, piesa să devină ușor neclară în partea a doua.

Piesa a primit premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala Uniter în 2004.

Regia: Alexandru Tocilescu

Distribuția: Mihai Constantin, Ana Maria Moldovan, Virginia Mirea, Constantin Dinulescu, Șerban Cellea, Ion Besoiu, Constantin Ghenescu / Rudy Rosenfeld, Gheorghe Ifrim, Șerban Pavlu, Irina Petrescu.

Dramatizarea: Mihaela Tonitza Iordache
Traducerea: Ștefana Velisar Teodoreanu, Tatiana Berindei

Durata piesei: 4 ore cu pauză

Notă 9/10

Taguri:, , , , , ,

9 / 10

27.11.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.