“Elling” la Teatrul de Comedie – 100% plictisitor

Elling este una dintre acele piese la care nu trebuie sa ajungeți nici dacă primiți invitație gratis sau dacă vi se promit favoruri sexuale, mâncare și băutură. Este așa de lungă (aproape două ore fără pauză), fără ritm, fără umor și fără o poveste interesantă, încât mai bine vă duceți în parc și vă uitați la rațe.

Elling este inspirată din romanul Fraţi de sânge scris de scriitorul norvegian Ingvar Ambjornsen, carte apărută la noi la All. Din câte am auzit (povesteau niște domni la începutul piesei) cartea este simplă, frumoasă, emoționantă, cu o poveste extraordinară, calități care, din păcate, nu se regăsesc și in piesă.

Despre ce e vorba? Doi bărbați de la un azil/ospiciu de inadaptați social sunt eliberați și lăsați să locuiască într-un apartament din Oslo. Niște întamplări îi fac pe cei doi să înțeleagă că viața in libertate, cu oameni, nu este așa de complicată cum credeau ei și încet-încet dau semne că se adaptează. Unul dintre ei găsește o femeie beată pe stradă, care se dovedește a fi gravidă, de care se îndrăgostește, iar celălalt constată că îi este greu să își imagineze viața fără prietenul lui în același apartament. Toată piesa este construită din niște discuții banale între cei doi, care se termină parcă înainte de a deveni interesante în vreun fel.

În rolul personajului Elling joacă Marius Florea Vizante, care se străduiește să se implice în rol, însă totul e așa de neamuzant și plat, încât degeaba se implică. Prietenul lui, Kjell, cu care ajunge să locuiască în apartament, este jucat de Sandu Pop, foarte departe de rolul unui inadaptat social, el dimpotrivă, pare normal, mai puțin în câteva scene când dă semne de retardare, de asemenea, complet neamuzante. Rolul asistentului social este jucat slab de Şerban Georgevici, care are mai tot timpul o atitudine de instalator, iar în rolul femeii gravide o vedem pe Mihaela Măcelaru, și ea apărută p-acolo să mai trezească spectatorii rămași în sală că au o întâlnire după piesă.

Decorul este reprezentat de două paturi, o masă, niște scaune, o ușă, care să sugereze un apartament, loc în care se întâmplă mai toată acțiunea piesei. Din când în când, cred ca de vreo 3 ori, acest decor este rotit, întors cu spatele, pentru a schimba planurile, când cei doi sunt pe afară.

În sală s-au auzit sporadic câteva râsete anemice, probabil venite de la niște oameni care țineau cu tot dinadinsul să se distreze, iar la final, după câteva aplauze la fel de anemice, lumea s-a retras zdrobită de plictiseală spre ieșire. Eu m-am tot gândit pe drumul spre casă ce m-a determinat să stau până la final, mai ales că n-aveam cine știe ce întâlnire după piesă. Cred că n-am vrut să ridic tot rândul.

Piesa a fost regizată de Vlad Massaci, iar scenografia a fost semnată de de Andu Dumitrescu.

Piesa se joacă din 2009.

Taguri:, , , , ,

3 / 10

17.05.2013 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.