Cebazan – cum arată un traseu montan la Mediterana


Cebazan e un sătuc din regiunea Saint Chinian, cu “cave cooperative” proprie. Satul are o bulangerie, dar nu şi boucher-charcutier, deci e cumva nici la coadă, dar nici fruntaş. Poza e făcută de pe un deal, din sudul satului, unde am făcut o plimbare de aproximativ 7 km.


Prima parte a urcuşului e pe o potecă accidentată şi uneori foarte îngustă, care şerpuieşte printre pini mediteraneeni. Diferenţa de nivel e de circa 90 m. Partea finală a urcuşului, cea mai dificilă. Poteca aproape dispare, rămân doar stâncile şi buturugile pinilor rupţi de vânt.


Ruina unui “cazo”, o căsuţă folosită doar în timpul culesului viei. Fiecare bucată de pământ plantată cu viţă de vie avea un mic “cazo”, unde ţăranii francezi se adăposteau la prânz şi uneori petreceau chiar şi nopţile.


Toate traseele din Franţa sunt în general foarte bine marcate, iar cataloagele cu trasee cuprind repere şi instrucţiuni foarte utile. Aici, de exemplu, ni se spune că traseul o ia spre stânga. Mai departe, în plan secund, este un X, tot cu albastru, care arată că trebuie să te întorci.


Încă un “cazo”, ceva mai mare, însă tot nelocuit. Probabil e de vânzare. Tentant?


Privelişte spre nord, în fundal se vede Montagne Noire. Vegetaţie tipică zonei mediteraneene, cu arbuşti, pini, măslini şi viţă de vie.


Un puţ, în care era apă, deşi a fost o secetă puternică în ultimele 3 luni. Botezat Roumanissas. Un mic şoc iniţial, când am citit, dar similitudinile de limbă sunt majore aici.


Multe urme de activitate ale Mistreţilor. Aici au scormonit după rădăcini şi au încercat să intre în grădina cuiva, să fure. Mistreţi nesimţiţi :)


Ruina unui castel în planul secund, deşi nu se vede prea clar.


Un câmp unde a fost plantată vie în trecut, iar acum terenul a fost curăţat, vechii butaşi au fost arşi şi s-au plantat butaşi noi, la distanţe egale şi în linie perfect dreaptă, pentru ca via să poată fi exploatată cu utilaje. Iată noii butaşi cu azotat de amoniu lângă ei. Solurile argiloase, de culoare roşie sunt specifice AOC Saint-Chinian.


Ultima parte a excursiei şi cea mai uşoară, circa 2 km printre pini, aproape în linie dreaptă. Foarte cald, chiar şi pentru această zonă geografică. 22 de grade, vreme de tricou.


Un loc amenajat pentru picnic, cu sac de gunoi. Evident, niciun fel de reziduuri pe traseu. Nici sticle, nici resturi de foc de la grătare sau lucruri de acest gen.


Foarte des întâlnesc mici turnuleţe de piatră, care marchează traseul, făcute cel mai probabil de copii. Parcă te invită să pui şi tu o piatră.

Şi acum, câteva mici detalii de siguranţă. În zonă trăiesc vipere, deci mare atenţie pe unde călcaţi. Se recomandă bocanci şi pantaloni lungi.

Dacă vă întâlniţi cu un mistreţ, faceţi zgomot, în principiu se sperie şi fuge.

Nu uitaţi ce trebuie să aveţi neapărat în rucsac: minim 1,5 l apă de rezervă, o ciocolată, chibrituri/brichetă, telefon cu bateria plină, pentru urgenţe, hartă, busolă, ceas, briceag, tricou de schimb. Şi, evident, învăţaţi nişte reguli de orientare/supravieţuire. NU vă aventuraţi.

Taguri:, , ,

10 / 10

29.03.2012 Publicat de adrian

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.