We need to talk about Kevin (2011), sau ce te faci dacă ai un copil care te urăște


Dacă nu aveți copii până acum și intenționați să aveți sau dacă pur și simplu vi se pare că viața nu este completă fără un copil, ar fi mai bine să evitați să vă uitați la We need to talk about Kevin, o adaptare după nuvela cu același nume, de Lionel Shriver. După ce rămâne însărcinată, viața Evei Khatchadourian, personajul principal din film, se schimbă radical. Nu mai merge la petreceri, renunță la job, se mută într-un orășel de provincie, își pierde libertatea, este obosită în continuu, și pe deasupra, copilul pe care îl naște dă semne de autism. Mai târziu constată că autismul nu este de fapt decât răutate pură, copilul refuzând orice formă de comunicare cu mama lui.

După ani de probleme în care copilul Kevin ba refuză să meargă la toaletă și face pe el, ba omoară un hamster, ba înlesnește un “accident” în care sora lui își pierde un ochi, viața Evei e din ce în ce mai tristă și fără speranță de îmbunătățire. Totul culminează când Kevin împlinește 16 ani și omoară cu un arc cu săgeți tot ce prinde în cale, pe taică-su, pe soră-sa și colegii de la școală.

Filmul începe cu zeci de oameni care se bat cu roșii, apoi cu o Tilda Swinton deprimată, luând pastile, într-o casă mânjită cu vopsea roșie, trăind într-o comunitate care o urăște. Treptat aflăm și motivul urii. Momentele lămuritoare ale poveștii ne sunt redate prin fragmente din trecut, bucăți de memorie, în care personajul Kevin se conturează din ce în ce mai malefic.

Regizoarea Lynne Ramsay construiește povestea în jurul Evei, pentru care trecutul a devenit un fel de prezent, fără să introducă interpretări despre răutatea lui Kevin. Dacă Kevin este genetic rău sau pur și simplu nu s-a creat o legătură maternă între el și Eva, nu vom afla, cert este că el este diabolic, fără empatie și nu are nicio urmă de regret pentru ce face.

Deși încearcă să-și refacă viața după arestarea lui Kevin, angajându-se la o agenție de turism, nu prea mai e nimic de refăcut. Vizitele la Kevin la pușcărie se derulează în tăcere, exceptând vreo două momente în care acesta e ori arogant, ori indiferent.

Finalul filmului ne arată o față a lui Kevin cât de cât umană, un Kevin care are un dialog cu mama lui, răspunzându-i cu sinceritate, că nu știe de ce a ucis.

Filmul este foarte bine realizat, deși unele scene parcă sunt prea lente, iar Eva Khatchadourian pare și ea lipsită de reacții și cu probleme de comunicare, la fel ca fiul ei.

Nota IMDB: 7.7

Nota Rotten Tomatoes: 78%

Taguri:, , , , , , ,

8 / 10

30.03.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.