Scurte povestiri miraculoase (2012) – cronică film

Scurte povestiri miraculoase este un film regizat de Mikhail Segal, un tânăr regizor din noul val al cinematografiei rusești. Regizorul ilustrează cu mult umor societatea rusă prinsă între tradiție, tranziție, corupție și americanizare.

Povestirile sunt miraculoase deorece, deși ajunse inițial în coșul de gunoi al unei edituri, vor neapărat să trăiască, luând ca vehicul chiar viețile a patru indivizi din colectivul editorial. Nimic nu este lăsat pe dinafară: nici blocurile socialiste, nici terasele și cafenelele cu stil sau mașinile scumpe, nostalgia, prăpastia dintre generații, mita, acordeonul și  jazz-ul, spiritismul, Pușkin, țarul, o imagine cu Lenin la bătrânețe cu o pisică în brațe care ne spune pe șleau “Miau!”, Troțki, care nu “este un scriitor”, în replici găsindu-și loc și rechinii despre care unul dintre personaje află în mod surprinzător că “sunt pești!”

Filmul surprinde realitatea Rusiei contemporane cu ajutorul unor situații care, deși uneori tind spre absurd, le putem accepta cu ușurință ca fiind posibile. Privindu-le, încerci o gamă variată de senzații: indignare, amuzament, încantare, suspans, jenă, plăcere, sarcasm.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost ritmul, de la piano-pianissimo, la allegro forte, făcând întâmplările să iasă de sub controlul personajelor în toate cele patru genuri abordate pentru fiecare povestire: comedia absurdă, satira socială, thriller-ul și melodrama erotică. Culorile filmului sunt plăcute, deloc stridente. La fel și muzica. Unele situații ar fi putut da în ridicol, strident sau vulgar, dar regizorul a reușit să le manevreze cu subtilitate.

Deși în fond nu tratează subiecte foarte plăcute, atmosfera din film nu este deloc una sumbră, ba dimpotrivă foarte vioaie, personajele părând să își accepte soarta, dar nu pe o poziție de învinși, în final făcându-și loc chiar și speranța, “flacăra reaprinsă”, care nu este erosul (deși așa pare inițial) ci spiritul, ideile.

Filmul este o întreagă colecție de replici și situații haioase. Președintele face o plimbare cu unul dintre guvernatorii săi pe niște dâmburi înverzite, presărate din loc în loc cu cărți pe care “tocmai le citea” și din care îi dă acestuia pilde subtile. În plus, nimic nu este ceea ce pare a fi de la bun început. Neașteptatul își face loc în fiecare dintre povești.

Așadar nu ratați această combinație de frescă socială și entertainment frumos lucrat care rulează în cadrul Zilelor Filmului Rusesc.

Distribuția: Vladislav Leshkevich, Daria Nosik, Andrey Merzlikin, Igor Ugolnikov, Konstantin Yushkevich, Andrei Petrov, Lubov Novikova, Tamara Mironova.

Nota: 9/10

Taguri:, , ,

9 / 10

29.11.2012 Publicat de delicia

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.