Pieta (2012) – cronică film

Dacă aveți nervii tari și nu închideți ochii la scene sadice, atunci poate n-o să vă dezamăgească Pieta, un film cu oameni schilodiți, mulți morți, scene incestuoase, un moment de canibalism, multă nefericire, sacrificiu și răzbunare.

După ce a câștigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția anul acesta cu Pieta, Kim Ki-Duk spunea că în filmul lui al treilea personaj principal, alături de mamă și fiu, este reprezentat de bani, iar filmul este, printre altele, despre suferința, egoismul și conflictele pe care le aduc banii.

Filmul spune povestea tânărului Gang-do, dintr-un cartier cenușiu din Seoul, de meserie recuperator pentru niște cămătari, care ajunge sa îi mutileze pe cei creditați, în maniere care mai de care mai insuportabile pentru noi spectatorii. Ba sunt aruncați de la etaj, ba li se strivesc mâinile, ba se sinucid singuri ca să scape de schilodire. Apariția în peisaj a mamei tânărului, care l-a părăsit la naștere, îl mai umanizează pe Gang-do. Acesta își dă demisia de la slujba lui bizară, dându-și seama că nu mai poate trăi singur și că are nevoie de mama lui. De aici filmul devine mai interesant și mai suportabil, deși de scene brutale, de o cruzime extremă, o să avem parte până la final.

Acuzat că face filme prea dure, Kim Ki-Duk a replicat că vedem toată ziua la știri scene de genul celora care apar în filmele lui și că filmele lui sunt ca niște buletine de știri mai condensate. De asemenea, Kim Ki-Duk a mai declarat că nu o să facă niciodată filme de entertainment, așa că să nu vă așteptați la mulțumire și relaxare atunci când alegeți un film semnat de el.

Deși e atât de dur, neplăcut, trist și plin de suferință,  filmul lui Kim Ki-Duk te lasă la final cu un sentiment de compasiune pentru personajul principal, care a înțeles în cele din urmă răul pe care l-a provocat nenorocind atâtea familii, inclusiv pe a lui.

Relația lui Gang-do cu mama lui este asemănată de Kim Ki-Duk cu Pieta, statuia lui Michelangelo, pentru a reda, după cum spune el, “o îmbrățișare a suferinței inerentă în toată istoria umană”, lucru, care cred eu, i-a ieșit mai mult decât trebuia.

Pieta e un film groaznic de trist, exagerat de brutal, cu scene lungi cu plânsete, mame îndurerate și multă sărăcie. Zâmbetul bizar al mamei lui Gang-do e singurul care mai luminează parcă scenele din film, deși este un zâmbet trist.

În documentarul Arirang, Kim Ki-Duk anunțase că renunță să mai facă filme, unul dintre motive fiind acela că îi pune pe actori în niște situații extreme, lucru pe care se pare că îl face în continuare, iar situațiile sunt parcă și mai crude decât cele cu care ne obișnuise în filmele lui.

Rolurile lui Gang-do și al mamei lui sunt jucate perfect de Lee Jung-Jin și Jo Min-Su.

Un top al filmelor lui Kim Ki-Duk, cu mai puțină cruzime, găsiți aici.

Un interviu despre Pieta cu Kim Ki-Duk găsiți aici.

Nota imdb 7.2

Nota Cronix 7.0

Taguri:, ,

7 / 10

21.11.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.