Mirror Mirror (2012): Imagini frumoase și prea puțină poveste


Când mi-am propus să văd noua ecranizare a lui Tarsem Singh, Mirror Mirror, am pornit cu niște așteptări mari pe partea de vizual, fusesem impresionată de Immortals (2011) și The Cell (2000), care au niște decoruri spectaculoase. Nu am fost prea dezamăgită de Mirror Mirror, însă mă așteptam la mai mult. Majoritatea scenelor, dacă nu toate, se petrec în câteva locuri, în pădure, la casa piticilor, și la castel, deci nu avem foarte multe peisaje de basm de care să ne bucurăm. Mai apar și vreo două scene cu satul, însă prea puține pentru a face povestea mai captivantă.

În noua ecranizare, Tarsem Singh schimbă ceva mai mult din povestea imaginată de Frații Grimm. În film n-o mai vedem pe vrăjitoarea cea rea bântuind pe la casa piticilor ca s-o ademenească pe Albă că Zăpada (Lily Collins) cu un coș cu mere, ci o regăsim în castelul ei somptuos, cu preocupările unei femei moderne: măști de față, siluetă, rochii frumoase. Ea reușește s-o țină captivă pe Snow în palat, după ce tatăl ei dispare în mod misterios într-o pădure, urmând să apară la final, într-un rol extrem de scurt și neclar.

Reușind să scape din palat, Snow White află că oamenii care înainte dansau și cântau, acum sunt triști și nu mai au ce mânca din cauza taxelor mari impuse de către regina cea rea, interpretată de Julia Roberts. Însă cum vanitatea este devoratoare de bani, vistieria reginei a secat. Ca să rezolve această problemă, ea trebuie să se mărite cu prințul Alcott (Armie Hammer). În noua adaptare, Albă că Zăpada este cea care-l salvează pe prinț din mâna “piticilor uriași”și nu invers.

Miezul basmului se cam topește în modernismul perspectivei lui Tarsem, locul lui fiind ocupat de interesele reginei de a-și umple vistieria, de preocuparea acesteia pentru pielea ei, dar și prin ironiile din scenariu. Filmul reușește doar prin imagini să ne creeze senzația de basm, și prea puțin prin conținutul poveștii.

Ideea de magie este destul de puțin exploatată în film. Acest aspect i-ar fi conferit filmului o valoare mai mare. Cu riscul de a-mi primi niște roșii în cap de la fanii actriței, pot spune că Julia Roberts joacă rolul unei regine rele intrată în vacanță, adică pare mult prea relaxată pentru acest rol. Ea nu prea reușește să-i confere personajului său acea tentă malefică, care să dea autenticitate personajului negativ pe care-l interpretează.

Lily Collins reușește, prin prezența sa, să aducă pe ecran ceva din magia unui basm. Fiica lui Phil Collins este o alegere bună pentru film, precum și prințul Alcott, care e simpatic prin stângăcia lui. Piticii sunt și ei amuzanți, însă sunt mai degrabă un personaj colectiv, regizorul îi individualizează prea puțin.

Regizorul a speculat interesant ideea oglinzii fermecate, transformând-o într-un fel de poartă către celălalt ego al reginei. De asemenea, rochiile reginei reflectă foarte bine trufia personajului său.

Filmul se derulează lin, precum căderea unui fulg, făcându-l ușor de savurat. Doar finalul filmului, prin scena de luptă din pădure, te mai face să tresari. Mirror Mirror captivează prin măreția decorurilor (tavanul din castelul reginei e halucinant), prin frumusețea costumelor, mai ales a rochiilor, regizorul dovedindu-ne încă o data că este un maestru al vizualului.  Genericul de final ne aduce și o notă de Bollywood, prin dansul în stil indian al Albei ca Zăpada și al nuntașilor.

Mirror Mirror, tradus la noi Oglindă, Oglinjoară, este un film amuzant, care va fi în special apreciat de copii, multe dintre poantele din film adresându-se unui public cu o vârstă sub 12 ani (e.g. poțiunea iubire de cățeluș care îl face pe prinț să se poarte ridicol).

Sursa poze: yahoo.com

Nota IMDB: 5.5

Nota Rotten Tomatoes: 4.9

Taguri:, , , , , , , , , , ,

7 / 10

23.03.2012 Publicat de carla

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.