Melancholia (2011), un alt fel de sfârșit al lumii


M-am dus fără prea multe așteptări la Melancholia, trailerul nu îmi spusese nimic și fusesem avertizată că e posibil să mă plictisesc de moarte. Nu a fost așa. În a doua parte a filmului, când Charlotte Gainsbourg se tot uita prin cercul acela de sârmă, eram sigură că o sa fie un cutremur și o sa rămânem toti cei din sală sub dărâmături, ceea ce mă face să cred că filmul a avut un impact mai mare asupra mea decât mă așteptasem.

Filmul este o poveste spusă altfel despre sfârșitul lumii, văzut din prisma unei familii și nu a lumii întregi. În film ne reîntâlnim cu Charlotte Gainsbourg, preferata lui Lars von Trier, dar și cu Kirsten Dunst, cu un rol care, probabil, o să-i surprindă plăcut pe mulți. Keifer Sutherland este singura prezență masculină mai pregnantă și, tototdată, dintr-o altă optică, cea mai slabă, dat fiind că nu mai face față groazei sfârșitului de lume și se sinucide.

Toată acțiunea filmului se petrece într-un fel de castel cu grădini superbe, unde viața are un ritm diferit față de restul lumii. Mult mai lent și mai intens. Un timp trăit exclusiv subiectiv.

Ce mi-a plăcut: Scena cu limuzina de la început, imaginile apocaliptice care, deși e un clișeu să o spun, păreau niște picturi olandeze din secolul XVII, inserția unor tablouri din Bruegel în câteva scene în contrast cu unele care păreau (sau chiar erau) de Kandinsky sau Malevici, lascivitatea personajului jucat de Kirsten Dunst și, bineînțeles, emoția pe care am trăit-o împreună cu toata sala în așteptarea planetei.

Filmul a fost regizat de Lars von Trier și, probabil, va primi un Oscar pentru cea mai bună imagine și cea mai bună regie. Filmul a primit nenumarate premii printre care și Palme d’Or-ul.

Un trailer al filmului puteți vedea aici.

Nota IMDB: 7.5

Nota Rotten Tomatoes: 7.8

Taguri:, , , , , , , ,

9 / 10

23.02.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.