John Carter (2012), romantism terestru combinat cu ficțiune științifică


John Carter nu a fost prea bine primit de critici, care l-au considerat o catastrofă cinematografică, însă publicul a fost fermecat de povestea simplă, plină de aventuri, prin care trece personajul John Carter.

John Carter este o ecranizare după primul volum din seria Barsoom, “A Princess of Mars”, serie scrisă între anii 1917-1940, de Edgar Rice Burroughs, autorul lui Tarzan. Dar chiar fără să citim pe wikipedia, atmosfera și candoarea din film ne precizează cu exactitate perioada în care a fost scrisă cartea. Tipic anilor ’20 – ’30, în film avem un amestec de romantism terestru combinat cu ficțiune științifică și optimism (nezdruncinat de mijloacele de investigație moderne) că în sistemul solar trăiesc alte civilizații.

Filmul este un SF cu elemente fantasy, cu atmosfera romanelor SF de secol XIX – început de secol XX, care mie mi-a amintit de filmul “The Neverending Story“, din 1984. John Carter nu este nicio capodoperă și niciun dezastru cinematografic, însă este un SF-fantasy decent, care cred că va fi apreciat mai ales de fanii Stargate sau Dune. Povestea e ușor de urmărit, suficient de complexă cât să te facă să te simți implicat și să nu-ți pară rău că nu ai ales alt film.

John Carter, jucat de Taylor Kitsch, este un veteran de război, inițial cam isteric, care caută cu disperare o peșteră cu aur. Când o găsește, dintr-o întâmplare, se trezește teleportat pe Marte, unde întâlnește tot felul de creaturi, cu unele se împrietenește, cu altele se luptă. Personajul devine mai cizelat pe parcurs, chiar se îndrăgostește de o prințesă de pe planeta Barsoom (Lynn Collins), pe care o ajută să își salveze poporul și cu care se și însoară.

Marțienii sunt realizați ceva mai diferit față de alți marțieni văzuți prin filme. Realizatorii i-au făcut cu câte șase brațe, înalți de 3 metri jumate, cu niște fețe de lăcuste și, bineînțeles, de culoare verde. Inițial, marțienii par niște barbari fără creier, însă la final devin aliați în lupta lui John Carter pentru apărarea planetei Barsoom.

După multe peripeții, John Carter se trezește teleportat pe Pământ, unde ani la rândul caută să se întoarcă pe Barsoom la prințesa lui. Finalul este partea cea mai interesantă din film, în scenă fiind introdus nepotul lui John Carter, care primește jurnalul acestuia prin testament, după ce unchiul său își înscenase moartea, și îl ajută să se întoarcă pe Marte.

Delectați de toate rasele și culturile extraterestre prezentate, până la final am așteptat cu sufletul la gură sa vedem și venusieni (sau venereeni, după preferință), o altă specie tipică SF-ului din secolele 18 – 19. Pentru amuzament, recomandăm să găsiți prin anticariate cărți de românul Victor Anestin, spre exemplu “În anul 4000 sau O călătorie la Venus”.

Dacă vă plac filmele SF clasice, pline de aventură, cu siguranță o să vă placă și John Carter. Dacă dimpotrivă, căutați un SF modern, care să vă uimească prin idei și tehnologie avansată, mai bine așteptați Prometheus sau Gravity.

Filmul a fost regizat de Andrew Stanton, cunoscut mai ales pentru filme de animație.

Nota Cronix: 8.0
Nota IMDB: 6.9
Nota Rotten Tomatoes: 52%

Taguri:, , , , ,

8 / 10

23.05.2012 Publicat de ela

Comentarii (1)

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.