I’m a Cyborg, But that’s OK (2006) – comedie coreeană cu nebuni

Probabil că dacă Murakami ar face un film, ar arăta cumva ca I’m a Cyborg, But that’s OK, o comedie coreeană, plină de imaginație, realizată în 2006, cu o poveste dintr-un spital de nebuni. Fiecare pacient are o nebunie amuzantă, așa că filmul este tolerabil, deși parcă îi lipsește prea mult logica și la un moment dat tinde să devină obositor și enervant. Absolut toate replicile din film sunt cretine.

Filmul urmărește în primul rând povestea unei tinere, Young-goon, care se crede cyborg și refuză să mănânce pentru a nu-și strica mecanismul. Ea vorbește cu tonomatele de cafea și își caută cu frenezie scopul existenței. La masă, consideră că e suficient să atingă cu limba niște baterii și să se încarce, însă din cauza foamei ajunge să leșine pe holurile spitalului și să i se facă electroșocuri. Young-goon provine dintr-o familie nici ea tocmai normală, o bunică haioasă care se credea șoarece și căreia îi plăcea să asculte emisiuni la radio și o mamă cam irascibilă care ajunge să distrugă radioul și să îi provoace, în acest fel, fetei o dramă.

Tânăra ajunge într-un mod bizar să se împrietenească cu un alt pacient, bolnav de schizofrenie, care putea să fure trăsături morale, gen politețea, compasiunea etc. Acesta purta tot felul de măști ridicole, era un împătimit de ping pong și era obsedat să se spele pe dinți. Între ei se înfiripă o poveste de dragoste, tânărul reușind, în cele din urmă, să o păcălescă și să o determine să mănânce. Metoda lui de a o face să mănânce este chiar ingenioasă.

Regizorul Chan-wook Park ne spune o poveste din interiorul nebuniei, în care fantasmele nebunilor prind contur. O doamnă grasă ajunge să zboare cu ajutorul unor șosete zburătoare, bunica reușește să se reducă la un punct, tânăra pleacă într-o călătorie pe un câmp cu un pat zburător sau ajunge să îi împuște pe “oamenii în halate albe” cu degetele, transformate în niște țevi de pistoale, iar medicii au și ei trăsături distorsionate și par niște nebuni.

Așadar dacă vă plac filmele cretine, I’m a Cyborg, But that’s OK o să vă întreacă așteptările. Cei care au scris scenariul, probabil că au fumat multă vreme iarbă ca să ajungă la asemenea dialoguri.

Partea a doua a filmului este ceva mai interesantă și mai clară, iar finalul te face să te gândești că nu te-ai uitat degeaba la filmul ăsta. Din punct de vedere vizual, I’m a Cyborg, But that’s OK este chiar impresionant. Probabil că dacă ar fi existat și o poveste, oricât de firavă, din perspectiva unui personaj sănătos psihic, filmul ar fi fost mai echilibrat și mai captivant.

Filmul a fost nominalizat la Ursul de Aur la Berlin și s-a ales cu un premiu Alfred Bauer pentru regie.

Nota IMDB: 7.0
Nota Rotten Tomatoes: 90% fresh
Nota Cronix: 6.5

Taguri:, , , ,

7 / 10

22.11.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.