Zidul, de Jean Paul Sartre

Nu mai citisem Sartre de câțiva ani și nici că aveam chef să mai citesc ceva. Existențialismul sartrian, ăla brut din cărțile lui de filosofie, mi se părea pentru adolescenți întârziați care umblă îmbrăcați în negru, cu Ființa și Neantul sub braț. Zidul este o colecție de nuvele scurte, cu tot felul de probleme mai mult sau mai puțin existențialiste. Cred că filosofii ar fi trebuit să scrie și romane, nuvele sau piese de teatru, ca sa priceapă lumea ce vor să zică.

Numele cărții este dat de numele primei povestiri, în care este vorba de ultima noapte de viață a unor condamnați la moarte în timpul războiului, o temă preferată de Sartre. Ce simt ei și la ce se gândesc sunt lucruri care te fac să te bucuri că nu te afli nici pe departe într-o situație similară. Celelalte povestiri (sau nuvele) nu sunt atât de intense și pun altfel de probleme existențialiste: ura de oameni, libertatea, alegerile, autenticitatea, absurdul, dependența de celălalt.

În Camera, a doua povestire din carte, este vorba de niște părinți, îngrijorați că fiica lor nu mai iese din casă și stă cu soțul ei nebun. Stările acestuia de luciditate sunt din ce în ce mai rare, iar femeia încearcă să intre în nebunia acestuia și să îi adopte temerile, deși nu-i iese. Atmosfera din cameră este întunecată, sumbră, complet în opoziție cu atmosfera de afară.

Cea de-a treia povestire, Erostrat, care de altfel mi-a plăcut cel mai puțin dintre cele cinci, este despre un individ cam psihopat care se gândește să omoare oameni pe stradă. Nu are un motiv prea clar, doar o ură față de oameni și o lipsă acută de sens, lucruri deloc nelalocul lor pentru o povestire de Sartre.

În a patra povestire, Intimitate, este vorba despre o femeie căsătorită cu un tip impotent, lucru care nu o deranjează, dimpotrivă chiar îi face plăcere. Sfătuită de o prietenă, ea îl părăsește pentru un altul, însă își dă seama că decizia este a prietenei și nu a ei.

Ultima povestire, Copilăria unui stăpân, este și cea mai interesantă și nu se termină așa repede ca celelalte, care te introduc în atmosferă și te lasă cu ochii în soare. În Copilăria unui stăpân se urmărește traseul unui copil, până la adolescență, cu tot contextul familial și social, și transformarea acestuia într-un antisemit.

Cartea se citește ușor și este captivantă. Ea a apărut la Rao și Eminescu. După prima povestire din carte, Zidul, s-a făcut și un film în 1967, probabil destul de greu de găsit.

Taguri:, ,

10 / 10

13.03.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.