Pădurea Norvegiană, de Haruki Murakami

Deşi presimt că titlul e tradus prost, Pădurea Norvegiană e printre puţinele cărţi netraduse din veşnica engleză sau obositoarea franceză redată a la Nea Mărin. Din păcate părinţii mei au fost lipsiţi de imaginaţie şi nu m-au pus să învăţ limba japoneză, aşa că n-am reuşit să citesc cartea în original.

În carte e vorba de un băiat, care nu ştie dacă iubeşte o fată, nici ea nu ştie dacă îl iubeşte pe el, ea ajunge la un azil de lux, iar el are un super prieten cu multe calităţi. Altfel spus, e vorba de banal, incert, poate chiar spleen.

Citind cartea nu simţi în niciun moment o notă ştersă, melancolică, interpretată la samisen şi nici străfulgerarea unei săbii de samurai, senzaţii la care te aştepţi când citeşti ceva cu japonezi.

Decorul şi atmosfera sunt perfect occidentale, numai că acţiunea nu s-ar fi putut petrece decât în Japonia, mai ales că pe la început e vorba de ridicarea şi coborârea ritualică a drapelului Soare Răsare, chestie care n-ar putea avea loc în Franţa, de exemplu.

Toru Watanabe e student la o facultate unde se studiază teatrul, are un coleg de cameră bizar şi un prieten ambiţios, care face sex cu multe femei şi îl ia şi pe Watanabe cu el.

Naoko e labilă psihic, după sinuciderea prietenului din adolescenţă, e cam îndrăgostită de Watanabe şi face plimbări lungi în compania acestuia, fiindcă îi e ruşine că vrea să facă sex cu el. Spre final se sinucide.

Naoko îşi petrece mare parte a cărţii la un ospiciu, într-o pădure, pe un munte, colega ei de cameră fiind o altă femeie cu probleme psihice, cu care Watanabe face sex la final, după ce se sinucide Naoko.

Prietenul lui Watanabe ajunge un om mare, la ministerul de externe, iar iubita lui se sinucide fiindcă a părăsit-o.

Un alt personaj e fata Midori Kobayashi, care îşi îngrijeşte tată bolnav într-un spital, până la moartea acestuia. Are o relaţie amicală, masculină, cu Toru, pe care îl admiră enorm, din motive obscure.

Ca idee, Pădurea Norvegiană exprimă cât de nasol e să fii femeie şi cât de predispusă eşti la sinucidere dacă ai de-a face cu bărbaţi japonezi. Pe de altă parte, din carte reiese că bărbaţii japonezi au o viaţă interioară foarte complexă, însă nu suficient de complexă pentru a duce la sinucidere.

Cartea se termină când Toru îşi dă seama că pe Midori o iubeşte (fiind singura cu care nu făcuse sex) şi o sună să-i spună. Nu ştim dacă Midori îl acceptă sau nu, însă îi recomandăm să nu se încurce cu el, fiindcă Toru pare să atragă numai necazuri.

Cartea e ok, are şi o scenă de sex cu lesbiene, te ţine treaz în avion, dar avem o bănuială că nu va rămâne în istoria literaturii.

Taguri:,

8 / 10

26.02.2012 Publicat de adrian

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.