Cutia neagră, de Amos Oz

Cutia neagră este un roman epistolar, destul de ușor de citit, scris de israelianul Amos Oz, de care nu mai citisem nimic până acum și nu prea știam la ce să mă aștept. Personajele sunt evrei și au niște probleme existențiale diferite față de noi, ăștialalți, care nu suntem evrei, ceea ce poate să facă uneori lectura mai greoaie.

După ce își părăsește bărbatul (Alex Ghideon), un reputat profesor universitar, extrem de rece și lucid, Ilana, o femeie frumoasă, se căsătorește cu Michel Sommo, un tip fanatic religios, cam lacom și cu idei fixe. Acțiunea nu e atât de simplă, femeia mai are și doi copii, unul deja mare cu primul bărbat și unul mic cu cel de-al doilea. Pe parcursul scrisorilor aflăm că femeia și-a inselat primul bărbat în repetate rânduri din pricina unor frustrări pe care nu mi le mai amintesc acum. Posibil să se fi simțit neglijată. Stilul Ilanei e inițial arogant, apoi devine crud prin mărturisirile pe care i le face fostului soț, apoi patetic, poetic și tot așa, oscilant, lasându-ne impresia că încă își mai iubește fostul soț și nu știe cum să se întoarcă la el.

Romanul începe cu o scrisoare pe care femeia i-o trimite fostului bărbat, după o tăcere de 7 ani, cerându-i ajutorul în creșterea lui Boaz, copilul pe care inițial Alex nu îl recunoscuse ca fiind fiul lui.

Scrisorile devin foarte dense, mai ales cele scrise de Michel Summo, soțul actual, un activist religios pentru care scopul suprem e să-i alunge pe arabi din Palestina. Încet, personajele se transformă, Ilana se îndepărteaza de actualul soț și se apropie din ce în ce mai mult de fostul, Michel Summo îi cere mereu bani fostului soț al Ilanei, aducând argumente abacadabrante, iar Boaz, copilul cel mare al Ilanei, acceptă să nu mai umble brambura prin lume și să locuiască într-o casă oferită de tatăl său, Alex.

Ilana constată că banii l-au transformat pe Michel la un mod destul de meschin, iar viața pe care o are îi e din ce în ce mai străină, situație care o determină să plece și să locuiască pentru o vreme împreună cu Alex.

De la Choderlos de Laclos nu îmi amintesc să mai fi citit vreun roman epistolar și nu credeam să mai îmi placă vreunul. Cartea lui Amos Oz nu mi-a plăcut nici pe departe la fel de mult, poate și pentru că nu sunt evreică și nu am rezonat cu unele frământări ale personajelor, însă m-a prins acțiunea și chiar am început să urăsc sau să mă atașez de personaje. Pe la final, personajul Michel Summo îmi devenise foarte antipatic, iar discursurile lui Michel Sommo despre iudaism mi s-au părut cam delirante.

Cartea nu se termină vesel, însă finalul e destul de interesant.

Cutia neagră a apărut în colecția Cotidianul,  așadar o puteți găsi prin anticariate la prețul de 5-6 lei. Cartea a apărut și la editura Humanitas.

Taguri:, ,

8 / 10

04.03.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.