1Q84, de Haruki Murakami

Un prieten de-al meu spunea despre Haruki Murakami că este un fel de Paolo Coelho al Japoniei, părere pe care i-aș fi împărtășit-o poate dacă nu citeam 1Q84 și Noaptea norvegiană, cărți care mi-au plăcut destul de mult. Trebuie să recunosc că am fost oarecum confuzionată când am citit pe coperta a doua la un volum din 1Q84 că Murakami nu are habar încotro ajunge povestea atunci când o scrie. Mi l-am imaginat așa stând și scriind cum îi vine, legând la nimereală poveștile ca să se potrivească și să se simtă cititorul bine. În ciuda acestei confuzii, ce pot să spun e că îmi plac personajele lui pentru că au o eleganță aparte, sunt misterioase, bizare, singuratice și au personalități puternice. Ele ajung deseori în situații anormale, trec prin alte lumi și spații, și nu se miră prea tare de asta. Plus de asta, personajele lui Murakami sunt anormal de cultivate, așa că nu o să ne mirăm că un bodyguard din 1Q84 citează cu lejeritate din Shakespeare, îi aduce în discuție pe Cehov și Tostoi și împrumută cărți de Proust.

În 1Q84, acțiunea e atât de intensă de la început până la final încât ai impresia că te uiți la un film alert, care nu te lasă nici să te duci la baie. Murakami are talentul de a-i face pe cititori să vizualizeze ce scrie și să îi țină așa captivi pagină după pagină, purtându-i dintr-o lume în alta, unde uneori nici legile fizice nu mai funcționează cum le știm.

1Q84 este o lume cu altă logică și alte reguli, în care se află două luni pe cer, o lume care se intersectează cu lumea normală, cea cu o lună pe cer, din anul 1984, însă numai prin anumite puncte. Personajul Aomame, o tânără instructoare de sport, în timpul liber asasin plătit, trece fără să știe printr-un asemenea punct, o scară de pe autostradă, în 1Q84 unde totul e aproape la fel ca în anul ei, numai că aici sunt două luni, cea de-a doua lună e mică și verde, iar niște oameni mici controlează într-un fel destinele personajelor. Sună absurd, însă în carte, Murakami are grijă să țină povestea în frâu cât să nu lase goluri prea mari și să nu ne pierdem noi cititorii prin tot felul de detalii și întâmplări ciudate.

Cartea e atât de plină de lucruri nefirești încât asta devine normalitatea ei, așa că o să luăm ca atare momentul când din gura unei capre moarte încep să iasă niște ființe mici, de 3 cm, care continuă să crească și încep să țeasă o crisalidă de aer.

1Q84 este povestea de dragoste dintre Tengo, un profesor de matematică, cu veleități de scriitor, și Aomame, o tânără cu un sân mai mare și unul mai mic, care nu se machiază, îi place Sinfonietta lui Janacek și zâmbetul ei e ascuțit ca un cuțit. Ne aflăm în anul 1984, mai bine spus 1Q84, anul în care cei doi își dau seama, că deși nu și-au vorbit niciodată, doar s-au ținut de mână câteva secunde în școala generală, se iubesc. Așadar, încep să se caute unul pe celălalt, în această lume fantastică, unde li se pun tot felul de piedici de Oamenii cei Mici, aceste ființe care comunică prin liderul unei secte religioase și care își pierd puterea când ies din pădure.

Pe la final, repetarea scenei în care Tengo si Aomame s-au ținut câteva secunde de mână la vârsta de 10 ani, începuse să mă cam plictisească și să mi se pară trasă rău de păr. În rest, am așteptat cu nerăbdare să văd ce se mai întâmplă cu cei doi, secta religioasă, bodyguardul Tamaru, tânăra Fukaeri sau personajul Ushikawa, unul dintre cele mai grotești, dar și cele mai simpatice din carte.

1Q84 are trei volume, se citește ușor și nu transformă creierul într-o salată congelată, ca să folosesc o expresie din carte. Povestea devine previzibilă abia în ultimele 20 de pagini, așa că n-aveți timp să vă plictisiți. Ba apare o capră moartă, ba e descrisă o scenă de sex, ba mai este ucis cineva, mereu o să fiți luați prin surprindere.

Ce o să vă rămână din 1Q84 este că japonezii mănâncă gem de fasole, prune murate, multă supă de alge, tăiței de hrișcă și găluște de orez înfășurate cu alge, fumează țigări Seven Stars, iar în Tokio nu prea se vede cerul, doar din anumite locuri. De exemplu, dacă te urci pe un tobogan.

1Q84 a apărut la noi la Polirom în 2011 și a fost tradusă din limba japoneză de Iuliana Oprina și Florin Oprina.

Taguri:, , ,

9 / 10

13.11.2012 Publicat de ela

Comentează

* Toate campurile sunt obligatorii.